Astăzi este despre Târgu-Jiu și zâmbete.

Târgu-Jiu este un… orășel simpatic. În afară de capodoperele lui Brâncuși, o plimbare pe lângă Jiu și eventual o vizită la casa memorială a Ecaterinei Teodoriu, în caz că ați uitat ce înseamnă curaj și recunoștință, nu am aflat ce atracții mai există. Poate dacă cineva de acolo va citi ce am scris, ne poate face și alte recomandări.

Deși am fost de 4 ori în Târgu-Jiu, dacă cineva m-ar provoca să revin în fiecare an, aș face-o, căci e un orășel liniștit, primitor, plin de zâmbete, profesionalism și căruia pare să-i pese și de ceilalți, mai ales când vine vorba de raportul tarif – calitate în cadrul locurilor de cazare. Mi se pare unul dintre puținele orașe în care ai parte de calitate la prețuri rezonabile. Ultima oară am fost la Pensiunea Casa Vera, o recomand (brelocul, dacă se poate numi așa, de la cheie e o adevărată armă, dacă ieșiți la o plimbare seara și o aveți la voi, în cazul unui atac material, imediat, direct, injust, îndreptat împotriva voastră sau companiei voastre, prin care vi se pune în pericol persoana sau vreun drept, dacă este necesar și proporțional, nu vă faceți griji, o puteți folosi pentru a vă apăra). Acolo cred că am întâlnit cea mai simpatică ospătăriță. Era un zâmbet.

Și dacă ați ajuns până aici, acum vă spun doar… zâmbiți!

Reclame

Un gând despre „Undeva prin Târgu-Jiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s