Dacă tot vorbeam de my partners in law în precendentul articol, m-am gândit să vă menționez câte ceva despre locul de întâlnire, spațiul unde imaginația crește exponențial, istoria și economia sunt prietene bune, ideile bune prind viață, un spațiu dominat de Cicero, Justinian, Papinian, Solon, Licurg, Simion Stoilow care sunt doar câteva dintre simbolurile cunoașterii, rațiunii, demnității și, desigur, dreptății. Da, despre Facultatea de Drept, Universitatea din București este vorba. În ceea ce privește Facultatea, reprezentanții săi, standardele sale sunt multe de povestite, însă voi scrie despre cel care m-a inspirat cel mai mult până acum. Este vorba despre Decanul Facultății de Drept, Prof. univ. dr. Flavius Antoniu Baias.

Am nemărginitul noroc și imensa plăcere să fac parte din unica grupă ce desfășoară seminarul de drept civil alături de Domnia Sa. Așa cum ar trebui să se întâmple în toate facultățile și nu numai, pe lângă dobândirea cunoștințelor necesare și insuficiente din domeniul respectiv, fiecare student trebuie să învețe să rămână sau să devină om. Ei bine, seminarul de drept civil pune cel mai mult accent pe relația practician – om. Om ești atunci când ești ghidat de un sistem de valori pe care tu ți l-ai format. Om ești când simți.

Ce se întâmplă la seminarul de civil? Pe lângă înțelegerea corectă a noțiunilor, fundamentarea altora, punerea în practică a noțiunilor însușite la curs, seminarul se încheie întotdeauna prin lecturarea de către domnul decan a unui fragment sau a mai multora din diverse opere ale unor mari oameni (cum ar fi Franklin Roosevelt, Nicolae Volonciu, Corneliu Coposu, aici am să și menționez o replică, căci se potrivește contextului social actual – “În Țara Românească se face politică din sport și sport din politică”) ori povestiri pe care de fiecare dată când le recitești ori le asculți, percepi și alte înțelesuri (Legendele Olimpului). De fiecare dată când are ocazia ne trimite la întâmplări memorabile din istoria omenirii, a României, a sistemului juridic, să spunem, prin care înțelegem și ne înțelegem. Nu-mi rămâne decât să spun, în calitate de purtătoare de accesorii ciupercă, jos pălăria!…

…și ceea ce ni s-a transmis: În viață două lucruri nu fac niciodată rău, cititul și dragostea.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s