Deși nu pare orașul în care să te pierzi, totuși pentru mine n-a fost chiar așa. După ce am luat metroul către Prater, căci părea locul perfect pentru o seară în Viena, m-am pierdut, doar puțin, într-un labirint, am mâncat un fel de lipie, pe care am savurat-o după un „bon appetit” din partea a 3 francezi și bineînțeles după ce am încercat să privesc orașul și din cunoscuta roată, a trebuit să mă întorc la hotel. Înainte de a trece la drumul către hotel, permiteți-mi să transmit un mesaj către my partner in crime – aștept o invitație într-una dintre cabinele din roată cu o masă și 2 scaune… pentru a planifica următoarea aventură, desigur. Pare locul perfect.

Bun, o seară superbă, cum mă întorc la hotel? Trebuie să mai menționez că nu am mers la Prater direct de la hotel. Așa că urmăream să ajung cu metroul la cea mai apropiată stație de hotel. Ei bine, după ce am ajuns la stația de unde plecasem, am insistat să nu coborâm, să mai rămânem o stație, însă partenerii mei s-au opus, iar majoritatea a câștigat. M-am orientat puțin, bineînțeles că nu aveam internet, unii dintre noi chiar aveau descărcate telefoanele, așa că am scos harta. Am crezut că m-am orientat corect, eram omul cu harta, iar toți mergeau după mine. Trebuia să mai verific încă o stradă, însă nu e vorba că eram prea încrezătoare, cred că nu voiam să aflu că m-am înșelat, așa că nu am mai verificat și am mers, am mers, am mers tot mai mult și ne-am dat seamă că nu e nimic cunoscut, ne-am întors la metrou și am luat-o în direcția cea bună… n-am mai mers decât vreo 3 km până la hotel, am ajuns undeva pe la miezul nopții. La hotel era totul în regulă, până la hotel, a trebuit să îmi păstrez emoțiile când am zărit un fel de Moș Crăciun într-un scaun cu rotile. În acele momente, logica mea a fost doborâtă. Nu știi ce „aduce valul la mal”.

Valul zilei următoare a adus Palatul Schonbrunn. Un loc minunat mai ales atunci când e văzut prin emoțiile unei tinere care visează la un bal mascat în palat, la un dans elegant, în rochiile potrivite și cu oamenii potriviți. Nu știu dacă emoțiile sunt caracteristice celor născuți pe 10 mai sau… unii dintre noi au văzut prea multe filme cu prințese.

Anunțuri

Un gând despre „Pierdută în Viena

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s