Pentru că tot vorbeam de numele stațiunii Costinești, astăzi vă voi povesti despre scurta mea vacanță la mare împreună cu 6 prieteni (A, V, D, M, P, N). Da, am mers în Costinești, pentru că D a fost pentru, ceilalți ne-am abținut. Organizați cu întârziere, cazare rezonabilă nu prea am mai găsit. Totuși una dintre prietene a recomandat o pensiune. Slavă Domnului că am rezolvat-o relativ repede. V, D, M merg să ia biletele. Cine le păstrează? Întârziata din gașcă, V. (Da, chiar există cineva mai întârziat decât mine.) Totuși, speram să nu întârzie și în dimineața plecării… 3 minute până la sosirea trenului. V, nicăieri, telefon închis. Odată cu trenul, sosește alergând cu bagajul într-o mână și sandalele în cealaltă mână V. Cel puțin ne liniștim în tren…, dar nu prea mult. Ajunși în Costinești, descoperim că pensiunea era în Schitu. D mi se pune în față și spune: Eu nu merg acolo, găsim ceva aici, în centru. V își deschide bagajul în mijlocul străzii să-și schimbe sandalele. Plătim un taxi către direcția greșită. Apoi ne împărțim după un loc de cazare, desigur. Găsesc o altă pensiune… perfectă, dar doar pentru mine, căci D tot nemulțumită era. Eram roșie, dar nu de la soare, ci de la starea pe care mi-a creat-o încăpățânarea ei. Așa că ne-am despărțit. Eu am mers pe plajă și l-am sunat pe N: Eu merg acasă cu primul tren. N: Ce s-a mai întâmplat?

După ce mă întâlnesc cu N și între timp o găsim și pe D, ne sună cealaltă gașcă. Au găsit comoara. Prefer să nu vorbesc despre minunatul loc în care ne-am cazat. O să menționez că am dormit 4 persoane în cameră, 4 fete, o singură baie. Noroc pentru băieți că ne-am aprovizionat cu un monopoly și table.

Bineînțeles că am experimentat tatuajele cu henna, am văzut mai de-aproape epava Evanghelia și… ne-am plimbat cu (iertați-mă, dar nu știu exact denumirea) bicicleta pentru 4 persoane și jumătate. Nu trebuie să gândiți prea mult pentru a vă da seama cine a condus-o… Aceeași persoană care nu mai reușea să o întoarcă. Tot acea persoană și cu 2 prietene pe la 5 dimineața când Moș Ene n-a mai putut rezista de dorul lor, au plecat către casă, lăsându-i pe ceilalți să urmărească până la final concertul. Cheia era la ei…

A fost o vacanță cu multe emoții contradictorii, dar a fost o vacanță alături de oameni dragi pe care chiar și de aș vrea să o uit, tot nu aș reuși.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s