Am revenit după mai bine de o săptămână, pentru că s-au cam suprapus diferite momente în program, cum ar fi ultima zi de sesiune cu prima din semestrul doi. Ei bine, ce e cu sosul de pui picant?

De curând am fost în Bușteni, căci fiecare simte nevoia după o sesiune… să plece. Deși un weekend în Bușteni poate părea ceva normal, nu și atunci când ești martora unui începător la schiat. Mai ales atunci când chiar poți afirma norocul începătorului. Ba chiar și cine râde la urmă, râde mai bine. Îmi zice: cum ar fi să intre cineva în plasa de pe margine? A aflat curând, când subsemnata uitându-se după… plăcerile văzului, s-a oprit în plasă.

În ajunul minunatei zile pe pârtie am mâncat la Canta Cuisine (recomand) din incinta Castelului Cantacuzino pe care până atunci nu-l vizitasem. Era ora 20:00. Când ajungem la domnul de la intrare și îi spunem că vrem la restaurant, ne permite să intrăm, aș zice că ridică bariera, dar de fapt era o prismă cu bază dreptunghiulară. A doua zi, revenim la 18:30 la castel, intrăm de data aceasta la pas fără a băga în seamă gardienii. Desigur aceștia ne opresc (voi unde mergeți) și ne informează foarte diplomat că se poate vizita doar exteriorul. Bun, hai să facem câteva poze. A treia oară ar trebui să reușim, a treia zi chiar am vizitat castelul. Mi-a plăcut, dar dat fiind că s-au furat multe obiecte din el, eu cel puțin în comparație cu exteriorul am rămas cam dezamăgită. Cu toate acestea, tot trebuie vizitat, tavanul e frumos. Deși au fost spuse mai multe lucruri interesante despre familia Cantacuzino, o povestioară mi-a rămas vie în cap. Prințul Cantacuzino, cunoscut drept Nababul, a vrut să paveze curtea castelului cu monede așa că a vorbit cu Carol I. Acesta i-a replicat diplomat la propunere: dacă vei așeza monedele cu capul în sus, regele va fi călcat în picioare, altfel poporul va fi călcat în picioare. Mai rămâne varianta dispunerii pe muchie. Deși nu a mai trăit să-și pună planul în aplicare, oricum Banca Națională nu i-ar fi permis, căci astfel și ea ar fi fost denigrată. Sosul de pui picant l-am servit la Canta Cuisine. Nu-i așa că vă așteptați să primiți un sos picant care conține și pui? Eu am primit un pui și sos picant lângă. La aceeași masă, my partner in crime, inginer IT, vorbea foarte frumos despre privatizare, dar punctul culminant a fost atunci când a vorbit despre o personalitate și mi-a spus că numele se scrie cu â din y (adică î). Cred că a fost derutat de sosul de pui picant.

După schiat, am vrut să ne amintim de vremurile frumoase și neastâmpărate ale copilăriei la săniuș. Așa că am închiriat o sanie… dar am fost dezamăgiți că nu am avut loc amândoi, chiar dacă am încercat vreo 10 minute. Totuși, eu îmi amintesc că săniuța mea putea suporta până la 3 persoane… relativitatea asta…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s